samotracia (II)

 nevoia te invata. rodia luata din copac e un mod ingenios de a te racori :) peisajul se schimba, eu casc gura spre dealuri, ceea ce pe un drum serpuit nu e deloc i idee buna. nah..pot sa ma abtin. ma indrept mai degraba cu simtul orientarii decat cu siguranta locului unde o sa ajung.

Pep's - Liberta


cant singur in casca, singur cu ganduile si dealurile si maslinii si virajele. vacuta asculta la fix indemnurile mele, ne leganam ca intr-un dans. acum imi dau seama de ce nu imi plac motociclistii in general ( cate unul-altul mai accept, dar individual). pentru ca nu mi se pare mare smecherie sa te aduni cu alti 30-40-50 si sa mergi ordonat, aliniat, oieristic catre un punct fix. shouldn't it be about freedom? aliniat pe randuri mergi si in tramvai. eu nu stiu exact unde o sa ma opresc, nu stiu ce o sa se intample mai departe, las drumul sa ma poarte.calatoria asta e un fel de red pill din matrix, fara efecte adverse.

nici nu stiu cand am ajuns in desert. bai! dar desert-desert, ce-i drept fara dune. maslinii au disparut, aici nu mai creste nimic.

in mintea mea sunt cel putin prin fesh-fesh-ul din maroc, in drum spre dakar, sau pe undeva printr-un desert chinez, in raliul londra-beijing :))

apoi din nou rollercoaster, spre vechea cetate assos, acum berhamkale. dupa cativa kilometri peisajul se mai domoleste, si cu aparatul meu prost si talentul inexistent prind una din pozele bune care cred picteaza farmecul vechi, cu iz de orient, al turciei:

iar eu calaresc dealurile. aici e clar goat country, sunt garduri de piatra care caroiaza vaile aride. oamenii si-au facut grajduri din ce au gasit aici. iar aici se gasesc doar pietre si niste uscaturi, cu care ei s-au descurcat.

apoi, dupa un viraj vad pintenul pe care se inalta assos-ul. nu tigara, doar am zis.. cetatea :P

turcii au cocotat fortul sus de tot, pe muntele care se ridica direct din mare. ajung intr-o piateta si ma cam dezamageste izul turistic. niste doammne de la un restaurant, si el turistic, imi fac semn unde sa imi parchez utilajul. le multumesc frumos, pentru ca inteleg de la ele ca mai sus e cam greu de urcat motorizat. trag cu ochiul la nite fete cunoscute, sunt rusii din autocarul de la troia, ii recunosc dupa parfumul excesiv si hainele de discoteca de la mamaia. niste gagici din spate zic ceva cu "rumanski", probabil mi-au vazut abtibildul de tara pe aripa din spate a motorului.

ma distrez cum o sa le spuna ghidul in ruseste despreoraselul asta care a fost patria lui aristotelski :))

eu urc si ma minunez. ulitele sunt pieptis in sus. de fapt e orasel turistic, dar eu am prins offseason, si ora asta spre inserat, deci deodata lucrurile par mai naturale. soarele picteaza umbre lungi, e ora la care lumina e cea mai frumoasa.

peste tot sunt mici pensiuni frumusele, cu 2-3 camere, e linistit si placut, si sunt curti mici, inghesuite si verzi.  cum o fi sa vinzi maruntisuri sub stanca aia in fiecare zi? cand ma gandesc la amaratii in birouri cu cubicles...

 

pe astia am hotarat sa ii denumesc curcanii arheologi :)

cobor calcand cu grija, pentru ca genunchiul mi-e inca paradit de la coborarea din poiana inchisa a pietrei craiului, de asta vara. si tot intamplator mai prind o poza frumoasa, turceasca:

 

cand trec pe langa el nenea asta ma roaga sa iau niste ciorapi tricotati, cum face bunica, si sunt foarte ieftini. nu am insa cum sa ii fac vanzare, incerc sa ii explic ca sunt cu motorul si nu am loc.

  catelul asta se descurca in oraselu tridimensional, iar kuru kahve inseamna cafea uscata

cobor, incalec, plec, ca de aia ii zice calatorie. tin drumul care urmareste coasta marii, si ma indrept spre küçukkuyu. iar pe seara beau un ceai tare la un popas cu o lira, adica vreo 2 lei. uite aici:

se lasa seasra, eu caut cu privirea un camping printre sutele de "beach clubs" parasite. la unele scrie ca "ofera cazare", altele spun ca au "mancare buna", tot in romaneste :) opresc la un chiosc sa iau o paine, un pic de cascaval si un efes, apoi mai misc motoreta vreo 100m, pana in camping. o zi scurta in numar de kilometri, dar lunga in senzatii si incantari. noapte buna! scot adormit castile din urechi, sa aud valurile mici si lenese.