letoon, xanthos, patara

numele astea suna toate adanc, si vechi.
eu cotesc pe un drum al unui satuc, cu campuri intregi de solarii (de legume, nu de pitipoance). prima oprire la letoon. pun vacuta la umbra si platesc cele 2-3 lire. letoon era centrul religios al confederatiei lyciene. practic era doar cartierul general al clericilor.

de fapt oraselul era administrat de xanthos-cea mai mare cetate lyciana, care e la numai 10 km la nord. pasesc incet, flescait de caldura, dar imi place aici. locul e mic, dar am o senzatie de inceput de lume printre ruinele astea.
intai la templul lui Leto, apoi la restul templelor, scufundate acum in mlastina. seamana un pic cu o zona din world of warcraft :) apoi o iau usor pe deal, sa vad amfiteatrul de desupra. stau putin pe unul din locurile unde lycienii stateau odata. poporul asta disparut folosea amfiteatrele doar pentru spectacole artistice.

incerc sa testez acustica amfiteatrului cum mai vezi prin cate-un lonely planet, dar sigur fac eu ceva gresit, ca nu merge. voiam sa vad si sarcofdage si morminte, dar e prea cald deja. asa ca ii multumesc turcului de la intrare, apoi pornesc motorul si plec spre xanthos.

de jos din drum vad mormintele din faleza si intreb o fetita daca merg bine spre cetate. imi da indicatii si are dreptate, parchez la umbra maslinilor. la xanthos - care e unesco world heritage site - ai putea sa intri oricand gratis. cetatea e imensa, iar gardurile de plasa de sarma care mai mult lipsesc nu au cum sa te impiedice. dar zic sa fiu baiat de treaba si sa platesc. oricum nu e scump. leg casca si geaca de ghidon, si plec in tricou. imi fierb picioarele in cizme, o sa fie nasol cand o sa le scot :)

merg intai in stanga, unde sunt sarcofagele monumentale, pe stalpi, amfiteatrul si de unde se vede raul - tot xanthos. o fi fost numit neinspirat dar arata fantastic, un verde tulbure ca de jad.

ma intorc la amfiteatru. cred ca e dublu cat cel de la letoon. ma asez la umbra zidului din spate si ascult un ghid turc care le vorbeste despre istorie unor rednecks englezi. aia stau mahmuri cu berile in mana si fac glume proaste despre lucrurile interesante pe care le spune turcul. el se preface ca se distreaza. eu il ascult. zidul din spate care imi face umbra e facut din pietre neregulate. adica e facut prost, de romani. unde sunt pietre drepte au lucrat lycienii. ei umpleau scena cu apa, pentru acustica mai buna. romanii au modificat-o, pentru lupte cu gladiatori si cu animale salbatice. o iau agale si spre cealalta jumatate de cetate, in dreapta drumului.

 pasesc pe dalele unei esplanade mari, cu gandul sa merg spre necropola, la morminmtele din stanca, sus, pe deal, printre maslini.

 nu ajung chiar pana acolo, ma termina caldura. dar ajung deasupra cetatii si ma uit peste campurile turcesti. am o revelatie: ce se vede acolo alb e folie de plastic, sub care astia cresc tot timpul anului legume. si pe urma romanii inventeaza ca "e mai gustoasa rosia romaneasca". e la fel de gustoasa, doar ca mai putin si mai prost muncita.

daca ai vedea chiar si numai mozaicul asta ti-ai da seama ca xanthos e minunat. dar soarele ma tampeste, si sunt nevoit sa abandonez hoinareala printre ruine. mai am de ajuns la patara, apoi si la olympos, unde pare ca nu o sa mai ajung vreodata.. ma urc pe motor si pornesc. e bine pe drum, e atat de bun vantul care ma vajaie la viteza de croaziera. m-am descheiat de tot la geaca, si am si terminat o sticla de suc. imi place sucul asta de aici, e un fle de limonada chimica slab indulcita.

la patara e bariera. platesti si intri cu masina. sau cu motorul in cazul meu. aici e prima cladire a unui parlament din lume. lycienii au inventat democratia, iar la ei femeile aveau drept de vot si de proprietate. amfiteatrul din patara e in renovare, iar la intrarea in el o turcoaica tot vrea sa imi vanda struguri cu o lira. nu mai am unde sa ii pun, asa ca o refuz. la patara locul e prea larg. se vad morminte pe dealurile din jur, oricum am o senzatie mia degraba de safari istoric. aici e clar de plimbat motorizat, nu cu piciorul, ti-ar lua o zi pe putin. deja mi s-a luat de caldura, si stiu de pe net ca la patara e una din cele mai mininate plaje din lume. zic sa o inceerc. opresc motorul in parcare, mai la umbra, dau jos cizmele (yuck!) si raman in blugi si tricou, cu prosopul pe umar. imi aduc aminte la timp ca ma ard cumplit de soare, si imi iau si sunscreen din bagaj. la plaja se ajunge pe un podet lung de lemn, care serpuieste printre tufisuri uscate. ies in plaja, care de fapt e un mare golf. un singur barulet, si inca o cladire. lume putina, cearsafuri asezate la distanmta confortabila unul de celalat. nu se calca nimeni pe picioare. pot sa imi dau seama imediat ca plaja nu e ca pe net. adica... nisipul nu se compara cu ala de la mamaia sau mai bine de la sfantu gheorghe. e aspru si ma frige rau la picioare. ma duc in niste tufisuri si trag sortul de baie pe mine. nu-mi place, mai ales ca vreo 3 ani la rand n-am pus haine pe mine la plaja, dar trebuie. am vazut inclusiv turcoaice cu val pe cap care faceau baie imbracate. fug spre mare (un fle de a zice.. ma poticnesc fript la talpi) si ajung in sfarsit in apa. am lasat si pasaportul si portofelul in marsupiu, infasurate in blugi. daca mi le ia cineva aia e.. apa e limpede-cristal, si are niste valuri modeste. de fapt e prima data cand fac baie in mediterana. si spre surprinderea mea, e foarte sarata.

imi place, inot putin asa prost cum stiu eu sa inot, apoi ma intorc, multumit si racorit. doar ma balacesc. doar ca nu stiu cum reusesc sa imi infig degetele de pa piciorul drept in nisip si ma fuilgera o durere vie. parca e o arsura. doare intens si ma grabesc spre mal. e nasol, ma uit la deget si s-a inrosit si s-a umftat. ia sa ma vezi acum - epigonul lui steve irwin pe o plaja in turcia. ce prostie. stau in pic sa imi revin, apoi, infigand degetul in nisipul fierbinte la fiecare pas, ma duc sa ma schimb. nu exagerez, chiar ma doare si schiopat. nu stiu ce m-a ciupit, dar nu e deloc misto. mi-a curs putin sange, dar nu mult. seamana un pic cu o intepatura e viespe.. dar nu stiu ce fel de viespi subacvatice au astia aici. degetul s-a umflat moderat, insa cred ca isi revine cand il bag inapoi in cizma. gata si distractia la patara, acum strang din dinti si pornesc spre olympos. astazi sigur o sa fiu acolo!