samotracia (I)

Natacha Atlas - Put a spell on you


e seara si eu sunt pe malul mediteranei. cat e de frumos! uite asa de frumos

sunt intr-un camping in küçükkuyu, de fapt o plaja cu maslini fosnitori. e umezeala, mi-am pus un hanorac pe mine. seara am mancat doar niste paine cu cascaval, si am baut un efes. nu tot cascavalul a fost al meu. au venit astia mici sa ceara, n-aveam cum sa ii refuz

mai devreme intrasera la mine in cort fraierii. i-am gonit, au fugit. cand m-am intors mai ramasese al treilea in cort, in coltul opus. a considerat ca nu e cazul sa se deranjeze si el. gazda mea, un turc care vorbeste o franceza minunata, s-a culcat in rulota lui. imi place de el ca e prietenos. nu imi place ca mi-a cerut enorm pe o noapte de stat in campingul lui pustiu. e capitan de vapor si ia doar doua contracte pe an. in restul timpului sta aici, in camping, in rulota lui plina de rafturi cu carti, cu un televizor si masline murate in borcan.

azi a fost o zi minunata. cald si frumos, iar eu am intrat prima data in turcia profunda. l-am lasat pe çan ca sa plec spre troia. un drumeag ca un mic rollercoaster ma duce la ilionul nu e cine stie ce, dar e aproape de cannakale. in primul rand e plin de japonezi, si intrarea e 15 lire. daca esti turc poti sa iti faci muze-kart, cu 20 lire. cu asta poti sa intri la orice obiectiv turistico-cultural din turcia, un an intreg. la intrare jumate din japonezi fac poze la fiecare geam al unui cal troian kitschios, pus acolo special pentru ei. sunt sigur ca habar n-au de iliada.

cealalta jumatate de japonezi fac coada la buda. iar eu ii spionez pe arheologi

ma incurc intre cele noua niveluri ale cetatii si trebuie sa imi schimb ritmul pasilor, sa raman fie inaintea grupului de rusi cu ghid, care ma urmareste. ilionul pare un deal arid, o gramada de pietre cu maslini deasupra, taiat in doua de santul lui schliemann. dar poti sa juri ca zidurile vibreaza. vibreaza de oamenii are au trait si murit aici din motivul lacomiei, sub pretextul frumusetii femeii. e cald rau, desi e aproape octombrie. dureaza enorm pana imi pun din nou echipamentul, ma frige ca l-am lasat legat cu un antifurt pe motocicleta. sunt pun contactul si plec, lasandu-i pe japonezi cu aparatele lor, eu cu drumurile si dealurile mele.

parasesc drumul batut, spre appolon syntheion. dealurile samotraciei par deja alta tara. parca s-au jucat niste uriasi cu niste pietre enorme. si imi place, pentru prima oara sunt cu adevarat pe backroads, eu care urasc drumurile batute. ma dau in rollercoaster, ma joc coborand panta cu motorul oprit, ca pe bicicleta.

Eddie Vedder - 03 Far Behind


cu fiecare viraj imi creste sufletul. simt cum ma repar, cum devin mai mult eu, asa singur pe drumul asta pe care intalnesti o masina la minim jumatate de ora. satele sunt mici, saracacioase, drumul se ingusteaza intre zidurile caselor, mi se pare ca o sa ma ratacesc. opresc si beau cu pofta din izvoare cu rugaciuni sapate in litere arabe.

apoi apollon, templul zeului soarecilor. aici urc si cobor pentru prima oara o panta cumplita, cu adaptarea mea de la ambreiaj. reusesc sa nu opresc motorul sai sa nu imprastii motoreta pe straduta abrupta. e iarasi cald, beau multa apa, si fur de sete si ofta niste rodii coapte. la plecare le pun in geaca

çan çetin - turcescul pentru vjj vjjj

de mine se apropie varjaind un maxiscuter cu un tip cu casca flip-up. ma intreaba fdoarte repezit ce caut. sunt aproape de o intersectie mare, la iesirea din cannakale, iar seara se apropie vertiginos. gps-ul m-a tradat, imi spune ca primul camping e la vreo 100 km. intre "fifty-fifty" si "suna un prieten" am ales varianta a doua, intr-un remake prost de slumdog millionaire :) prietenul m-a luat la rost, cica mi-a dat mesaj ca trebuie sa opresc inainte de cannakale. bai inainte de cannakale e doar marea! nuuu cica trebuia sa opresc pe malul celalalt. no way, eu azi voiam in asia!

turcul cu scuterul se prinde ca eu caut camping, ma grabeste sa pornesc vaca si sa ma tin dupa el. vjjj-vjjj, are un piaggio x-evo, cu motor de 400, e practic o motocicleta. ma duce pe niste strazi undeva la un fle de cora-carrefour. se numeste "kipa" neinspirat pentru o tara musulmana :)


in parcare ma trimite dupa haleala in magazin. blufez, zic ca am, desi am doar vreo doua ciocolatele si o punga mica de alune. ma pune sa scot harta. n-am harta scot gps-ul, se plictiseste imediat de el. imi intinde mana hotarat si facem cunostinta: " i em çan (ç se citeste ci)! i em solgiăr!" ma pune sa pornesc din nou, ma vajaie repejor pe multe strazi, ajungem pe un deal cu un cartier nou de blocuri, unde sta el. in parcare se duce tinta la o masina, scoate harta imi cere un pix si im face turul. aici te opesti, aici ai camping, aici nu e misto de vazut. aflu ca el face din cand in cand touring cu scuterul si cu nevasta (semnul de nevasta e sa arati banda pe degetul inelar). a avut motocicleta, un monstru de R1, dar e mai practic piaggio asta. imi da harta cadou, ma pune sa pornesc, in timp ce el a plecat deja. eu ma bat cu vantul  sa imi rearanjez boarfele, apoi incerc sa manevrez vacuta. prost, pentru ca pun piciorul gresit si ea se culca linistita pe o parte, cele 200 kg ale ei fiind cam mult petru cele 60 ale mele. çan vine, ma ajuta sa o pun pe roti (a ridicat-o aproape singur).

apoi pornim. vjjj vjjj stradute incurcate, intram in oras, iesim din el, si ajungem la o poarta prin care se vede marea. inauntru pare pustiu, e un camping dezafectat, sau asa pare, cu niste ruine de corturi mari, o terasa inchisa si altecorturi jerpelite la intrare, langa un umbrar. çan declare multumit: camping! eu opresc motorul, dau jos bagajul, apoi am asez si eu la masa. çan pare sa ii stie pe astia, iar ei par foarte saraci si amarati, si prietenosi. stam un pic, imi trag sufletul, apoi çan imi cere cortul. ceadîr. se declanseaza o industrie intreaga, toti turcii trag de cortul meu sa il ridice. eu pot si singur, dar nu-i chip sa ii refuz. in graba mi-au spart o piesa de plastic, dar n-am de ce sa ma supar.

vazandu-ma cu acoperis propriu, soldatul meu zie ca-s ok, deci el pleaca. ma saluta si vjjjjj. eu raman cu paznicii. sunt o familie: tatal, mama o fetita de 10 si una de 2 ani. ma cheama la masa cu ei, sub un bec chior. incpeem sa vorbim. nu ca am cunoaste o limba comuna. le spun ca nu e chiar misto in romania, ei zic ca in turcia e foarte frumos. asa si e, le inteleg patriotismul, doar ca nu pot sa le opun unul la fel de convins. tatal e zafer, fetita cea mare e burcin, iar cea mica e azra. pe mama am uitat din prima cum o cheama. au niste feţe foarte asiatice. ajung epede la doua concluzii:celalalt oaspete din camping, un turc cu o masina veche si un cort albastru e un "pezevenghi". eu nu-s, in schimb cica seman cu ricky martin. copiii rad tare de gluma lui zafer. stam, bem ceai si vorbim. burcin isi aduce caietul de engleza, si repetam mecanic cuvinte aratand la desene. ne intelegem de minune. apoi vine ora de culcare. foarte bine, caci de la oboseala ma lua  cu frisoane, si nici afara nu e chiar cald. ma duc in cort si imi pornesc playerul, in starea aia minunata dinainte de somn.


deodata poc-poc in peretele cortului. niste rasteli: ortac, ortac! stai ma ca ies. ies. çan s-a intros, cu nevasta-sa. nu e chiar draguta dar are ceva foarte feminin si interesant. mi-a adus un cadou: o pelerina de ploaie. n-am ce face cu ea, e din plastic de punga, s-ar rupe in 10 km pe motor. dar e un gest foarte frumos. çan a adus un dictionar electronic. nu merge. sau merge dar n-are el rabdare sa umble cu gadgetul. aflu in schimb eu cum sa ii multumesc frumos, in turceste. apoi mai stam un pic la taclale. mai mult ei, eu sunt deja adormit si incep sa inteleg mai putin limba universala. deodata, repezit, çan se riidca si da seara buna, isi urca gagica pe x-evo si vajaie in noapte, spre cartierul lui nou.

eu adorm, fara vise, fara macar sa aud sirenele cargoboturilor.

dimineata ma intampina burcin. insista sa mergem la magazin sa cumparam ceva pentru masa de dimineata. cica e aproape. e am doar o casca, si cam zero experienta cu pasager. ii dau ei casca, si pornim. e chiar frigut, iar mie imi curg lacrimile de la vant. pe drum cine vajaie? intrebare e 100 puncte. exact! tot soldatul. de data asta chiar are uniforma de camuflaj. im aduc aminte de aseara, cand i-am zis ca eu ma ocup cu "grafik", ca el zicea ca el face " terorist bum bum" cu degetele aranjate in forma de pusca. ma grabeste sa ma intorc de la magazin. iau niste buscuitei pentru copii,cu gandul ca eu o sa mananc pe drum. cand ajungem inapoi in camping çan facuse sant dand ture in fata cortului. ma repede sa strangem, ma urca pe motor si plecam, abia apucand sa im iau ramas bun. am vrut sa platesc, a zis ca nu ca e aranjat.


vjjjjjj-vjjj-vjjj
inapoi la kipa. intram, ne asezam, comanda. insist sa platesc, insista sa plateasca. suntem clar "ortaci" asa ca il las pana la urma. mi-o da la telefon pe sora lui. din balbaiala ei se vede ca fata s-a straduit cam un sfert e ora sa compuna ce trebuie sa imi comunice din partea lui. aflu ca çan a hotarat la un moment dat ca zafer si ei lui nu sunt de incredere. sora e foarte bucuroasa ca am inteles mesajul. çan are o expresie multumita. aflu ce se intampla cand bariera lingvistica acopera dorinta de comunicare. atunci scoti  un pix si un servetel, si incepi sa scrii cifre. cat castiga omul in romania, cat castiga in turcia, cat costa o masina, cat costa o casa. e minunat :)

apoi, la fel de grabit, se uita la ceas, si se ridica. ne salutam foarte prieteneste. ii mai multumesc odata pentru tot. çok teşerkkurler çan! apoi el vajj-vjjj la cazarma, eu brummm-brumm spre troia

putina organizare!

gata, reiau povestea. si imi cer scuze ca am descoperit abia acum comentariile :)

spre sud, spre asia

ma trezesc devreme, obligat de camera fara draperii. la lumina zilei hotelul pare mai amarat ca aseara, nu ca m-as plange. mananc niste nimicuri si beau sfertul de suc care i-a ramas si mi se pare un mic dejun copios. profit inca o data de apa calda si pe urma ma car cu tot carabalacul jos. un alt nene e la receptie, dar pare cumplit de overdressed pentru locul si indatoririle lui. ce e misto e ca incerc sa ii zic ceva in engleza dar ma roaga sa ii vorbesc in franceza. aflu cu mirare ca chiar stiu franceza foarte bine de la tv5, desi chiuleam in liceu la greu. ma ajuta sa imi pun bagajele, ba chiar imi leaga mai bine decat ma gandisem eu izoprenul. ne spunem "au revoir!" fara sa o credem, apoi iau iarasi calea lui "londra asfalti" si vruummm afara din edirne.

neeeaaaah. e un soare minunat! dar e si primul vant cumplit pe care il intalnesc pe motor. bai! s-o numi blogul asta windrides, da' nici chiar asa! sunt rafale hard din stanga, dar nu toate de aceeasi putere. unele mai anemice te pacalesc, apoi vin alea tari. de pe contrasens intalnesc trenuri de tiruri, care adauga sau dupa caz substrag din vant. reusesc doar sa ma tin de vacuta devenita naravasa, si spun mici rugaciuni atee la capatul dealurilor, unde cateodata vantul decide sa bata la fel de puternic, dintr-o data, din dreapta. si da! imi place de mor, pentru ca si vantul asta nasol face parte din calarit motorul! asa am inceput sa progresez la snowboard, cand nu mi-a mai fost frica de cazaturi, cand mi-am dat seama ca sunt parte integranta. doar ca mi s-au terminat bateriile din mp3 player, iar oamenii de la benzinarii ma asigura ca o sa gasesc altele doar in orasele.

bai e drum misto, s-a facut deja cald si opresc in uzunkopru sa mananc ceva. un orasel cu ataturk la intrare, si cu mai multe tractoare decat masini. de fapt in orice orasel sau satuc din turcia strada principala se numeste bulevardul attaturk.

la un "ciorba salonu" turcii se bucura ca cer naut si linte si muzaca, iar eu mananc de sparg. imi iau niste casti din alea cu cauciuc, de intra in urechi ca dopurile, si niste baterii, asa ca restul drumului e si mai misto, cu muzica. si apoi si mai misto, pentru ca ajung pe malul marii. curbe faine, de 80 la ora si valuri in stanga. mai opresc, mai trag o poza, apoi gaz catre ecceabat.

si ajung. chiar langa mare niste turisti se pozeaza cu o statuie a tunarului turc, care cara un obuz. mie mi se pare ca arata ca un personaj din statuia cu rascoala de la 1907, care era inainte in parc la obor.

nu vreau inca la ferry, stiu ca sunt din jumatate in jumatate de ora. parchez vacuta chiar pe faleza, si sprayul de la valuri o uda. iar privirea imi pica pe cel mai misto bloc din ecceabat: are cate un gratar la fiecare etaj, cred ca fac astia la mici... sau plm.. nu mananca mici ca sunt cu borc :D

zic pana la urma sa trec in asia, asa ca ma indrept spre ferry. cand ajung niste turci ma grabesc ca cica pleaca barcazul. eu am timp dar ma entuziasmeaza ei. platesc in viteza si pun vacuta pe punte, dupa masina unor englezi.

fac cateva poze, apoi vad cum vaporul incepe sa se incline vertiginos spre dreapta, iar motocicleta mea are cric doar pe stanga :P asa ca pune-te proptea pana la oprire...
demarez de pe punte si pun piciorul in asia abia in prima intersectie, apoi am indrept spre fortul cannakale, care are si muzeu. la intarre e un soldat in full gear, cu mitraliera and all, pitit dupa un zid urias de saci de nisip. pe bune? :))
dar tipul e ok, im face semn une sa imi parchez motorul, in raza lui vizuala. platesc biletul, dar fara hotia de taxa foto. intru si ma minunez de tunuri si de fort. intru in muzeu, e cam ca alea de la noi mai aranjate, dar intr-un colt au un baiat imbracat in soldat din primul razboi mondial. se cearta cu niste manechine de colonei si generali. dincolul de ridicolul inerent, bai! chiar s-au intamplat lucruri in batalia pentru helespont. vreo 100.000 de morti si 400.000 raniti, de ambele tabere.

 ard niste poze. nuu! chiar le ard ca nush ce am facut la aparatul meu foto vechi si prost. ies din fort, apoi am plimb pe faleza. e frumos la cannakale, si soarele coboara peste dardanele. lumea e relaxata, sta la terase, se plimba pe faleza sau pe dig, copii ies de la scoala se duc acasa, inapoi peste mare.

 

 

 lenevesc si eu un pic la soare,urmand exemplele locale

 

 

in drum spre vacuta mea ii vad strabunica parcata pe o straduta. a dracu baba ce bine arata!