ziua ratacirilor

mijesc ochii in sunet de tren. caci da, casuta mea de zece leva pe noapte are un rau in spate, si suntem in total trei locataori ai campingului. eu, o nemtoaica uratca cu prietenul eu, cu un transorter vechi, si un alt neamt, cu un mercedes care tracteaza o rulota mica-mica, ca o cochilie de melc. il cheama willi, are 65 de ani (dar arata de 45) si imi povesteste de turul pe care il face cu rulota prin balcani. a stat la murighiol doua saptamani, s-a plimbat cu barca prin delta. e foarte frumos in romania. nevasta-sa nu mege cu el in calatorii. cine stie ce o executa pe acasa :) are in frigider o sticla de vin romanesc, plin cu tuica, si ma imbie sa gust. frate! e dimineata si io merg cu motoru! esti nebun? :D ma intoreaba daca sunt student. nu mai sunt de vreo 7 ani, si nu-s indeajuns de batran sa apreciez complimentul. e foarte prietenos, dar mie imi e foame si am chef de drum. cuplul de nemti l-a fentat deja, se duc sa viziteze manastirea si pestera. eu upn bagajele si ii dau gaz. alerg vreo un sfert de ora, dupa care opresc la prima bodega si mananc mult si ieftin. aparatul foto se repara de la sine. nu prea bun. poentru prima oara am tupeul sa imi bag castile in urechi, si aflu ca nu e usor sa le mentii acolo cand iti pui casca.

drumul urca prin paduri, cu serpentine stramte dar foarte frumoase. golul alpin parca e mai jos in balcani. trec de guliamata dinozaurata, guliamata tunata, apoi niste monumente comuniste dubioase, pe care le-am denumit, in traditia exploratorilor, guliamata flacarata si ozeneeta.

ajung intr-un loc unde drumul spre stara zagora e in lucru si le zic un "dobr den!" hotarat unui inginer de drumuri si unui militian care pazesc bariera. sunt incantati de motor. si ei cred ca sunt din germania, dar ii linistesc. ma intreaba de cilindree, de an, in timp de in spatele lor, la vreo 50 de metri, trec niste caprioare cu iezi, ca si cum ar fi cea normal. astept cam mut, si nimeresc in spatele unei coloane de sase autobuze goale, care o iau pe drumul ocolitor. gropile sunt periculoase chiar si pentru roata de 19 a vacutei, asa ca imi temperez elanul. si merg incet si se mai aduna si niste nori. nu imi e frica de ploaie, face si ea parte din motociclism, dar n-am chef sa o experimentez chiar asa curand.


asta e in casti:

Florence and the Machine - Kiss with a fist


si aud pe curbe mai departe:


Pink Floyd - Welcome To The Machine

Pink Floyd - Have a Cigar


coborand scap de autobuze, pe rand, si imi dau seama ce usor e sa depasesti cu motocicleta. merg spre kalzanlak, apoi stara zagora unde ma ratacesc total, si ajung pe autostrada a2. mentin tupeul si nu consult gps-ul, insa stiu ca ma luat-o bine, adica inapoi spre oras. e cald tare la campie, si opresc intr-o parcare, dupa ce merg pentru prima oara cu 150. in parcare mananca un camionagiu cu figura de actor de filme cu batai - categoria C. e cumsecade, imi explica cum sa o iau, apoi imi da un carlsberg la 0.33, pe care il beau dintr-o suflare si o transpir imediat. vine din anglia, cara in camion o yamaha yzf 750, luata cu 700 lire de acolo. e tare mandru de ea, se uita de sus la vacuta :) plec spre simeonovgrad, pe care rar il gasesc pe indicatoare iar la un moment dat o iau cum imi spune instinctul, pe niste drumege de tara cu bolta de copaci. sunt singur, e minunat, ii dau 100 desi e foarte denivelat.
ma mai ratacesc odata incercand sa apuc spre granita, dar ma descurca un nene de la o vulcanizare. spre granita se aglomereaza urat, plin de tir-uri. pun ultima data benzina bulgareasca ieftina. trec de granita bulgareasca, apoi ajung in tromba la turci. fac balet cand opresc,  caci pe jos e foarte alunecos, asezonat cu bule de ulei de motor. aflu de la doamna de acolo ca trebuia sa imi puna si politia stampila, dar nu era nimeni in ghereta politiei cand am trecut eu. ma intorc ca pieton, imi iau stampila, si intru in turcia. edirne e aproape, dar se intuneca si ajung pe noapte. o iau pe "londra asfalti" adica bulevardul lor principal. e haos mare, e aglomeratie, iar sensurile sunt despartite de o bordura uriasa. turcii merg pe contrasens, cu scutere tunate cu neoane albastre. opresc in centru, parchez vacuta in zona pietonala si mananc foarte bun, linte, naut, pui cu orez. turcii se aseaza la masa mea fara sa ceara voie, si pare ca e ceva normal. din moscheea uriasa se aude rugaciunea de seara, melodioasa si ignorata de localnici.

ma satur, incalec cu gandul sa gasesc un camping pentru care vazusem semne inainte de oras. nu il gasesc, dar o iau vertiginos spre autostrada inspe istanbul. nu e bine, e seara, frig si negru, si parca am descoperit america cand vad iesirea inapoi spre edirne. straat iar centrul, intreb de hotel dar sunt numia din alea scumpe. ajung spre periferie si vad un hotelas pe margine, un nnee mavede ca incetinesc si imi afce semn. intru si aflu ca o camera e 45 lire, cam 90 lei. le zic ca eu caut camping, asa ca lasa camera la 60 lei, plus promisiuni solemne ca vacuta o sa fie super pazita. proaspat iesit din dus, ma uit la "trazniti in nato" varianta turceasca, la un televizor mic si adorm cu acumulatorii, gps-ul si telefonul in priza. azi am facut 380 km

prima zi

dunarea o trec incetinind, cu vreo 30 la ora peste "podul prieteniei"

imi aduc aminte primele mele iesiri din tara, cum se statea aiurea la granita, cum se uitau urat vamesii si politistii de frontiera. acum vama de la giurgiu e ghost town, un politist deranjat de zgomotul (oricum discret) al vacutei imi face semn a lehamite sa trec. balgarski militia rade cand intreb de rovinieta. nu e nici la noi, de ce ar fi la ei?

apoi centura orasului russe, cu prostituate urate, mai urate decat alea de la noi. una singura cu o oarecare "pozitionare" pe piata - avea o sapca alba, cu ancora, de toata frumusetea, asa ca o sa o numim de-acum incolo curva-amiral. bulgarii au un umor aparte, intotdeauna neintentionat :) de aia trec pe langa indicatoare cu (probabil) "atentie copii" scris in bulgareste, si tradus cu constiinciozitatea ignorantei: "save the child!" cu tot cu semnul exclamarii. si drumul abia incepe. opresc rar, doar aparatul imi spune in continuare "unable to use card". si de fapt sunt in luna de miere cu vacuta, de aia nu prea imi arde de oprit, ci de calarit. auzisem tot felul de povesti cu bulgaria, despre cate echipaje de politie puse pe ciupeala sunt, despre ce drumuri nasoale au. o fi asa, dar nu in drumul spre veliko tarnovo. opresc reflex cand vad un rompetrol, e doar un automatism prost, care ma tine aproape de confortul lucrruilor cunoscute.

bai! incepe sa fie din ce in ce mai frumos. incep si curbe largi, si serpentine, si incep sa imi dau seama cum e cu motociclismul! e ca la snowboard, nu poate fi explicat in cuvinte. esti in viteza, in curba, si te apropii de drum. asfaltul fuge rapid sub tine. tot ce ai in cap si in corp iti spune ca nu e in regula, ca nu se poate sa faci asta, fizic, ca o sa cazi, ca nu ar trebui sa fii asa de jos, asa de aproape de asfalt ( sau de zapada, daca esti pe placa) dar lupti contra senzatiei, si stii ca mai jos inseamna mai repede, asa ca incepi sa dansezi, stanga, dreapta, incepi sa intelegi viteza, drumul, sa simti. treci la next level, ala dupa care ai tanjit un an. de fapt nu doar un an, ci cam dintotdeauna. aplecat spre dreapta ma bucur de un viraj superb, iar de pe sensul opus apare de dupa stanci un alt eu, cu o vacuta tot rosie, dar mai noua. si tipul, in loc de salutul obisnuit prfera sa ranjeasca in casca (sau asa presupun eu) si sa imi faca V-ul victoriei. da ma! ii raspund la salut, stie si el ce stiu si eu, si nu trebuie sa oprim si sa comunicam mai mult ca sa transmitem asta. si trec pe sub veliko tarnovo. da. parca e rivendell, capitala elfilor, asezat pe o coasta de munte, cu soseaua trecand prin tunel, pe dedesubt. se insereaza si eu depasesc dryanovo, incepand sa ma gandesc la camping. as fi mers cu harta, dar n-am avut inima sa fiu chiar asa departe incat sa nu iau un gps cu mine, unul imprumutat. nu merg deloc teleghidat, doar il scot rar, cand am dubii serioase cu privire la directie sau cand vreau sa gasesc un loc de dormit.

opresc la o bomba de pe marginea drumului, unde un bulgar si o bulgaroaica lucreaza de zor sa imbacseasca si mai tare cosmelia care pare ca are de vanzare numai fanta si kamenitza, intr-un frigider. zic hotarat "dobr vecer" si bulgarii se minuneaza. incearca sa ma ghiceasca: sigur sunt neamt. nu-s ma, sunt romanski. aaa.. esti romanski? da de unde stii balgarski. habar n-aveti voi de cate ori am renuntat eu la fotbal, frunza, castelul  sau hotii si vardistii ca sa ma uit la leca noshti detza! incepem sa vorbim si descopar ca nu conteaza de fapt cata bulgara stii, ci ca poti sa vorbesti si sa te faci inteles. ma lamuresc ca la primul drum la dreapta e camping, la manastirea dryanovo. cuvantul ci conceptul comun: criza. se numeste la fel si la ei. da nene si la noi e, chiar mai dihai ca la voi. bulgarul stie cum sa scape de criza. imi explica ca tocmai are o afacere in romania, a trimis un camion cu trei tone de unt la bucuresti.

e seara si se lasa frigul, asa ca scurtul drum pana la camping il fac cu incalzitoarele de maini pornite. boierie! cobor o panta abrupta pana la intrarea in camping. de la distanta ma latra un caine, iar un nene micut si sigur turist ma saluta din cap. opresc motorul si ma intampina o doamna care miroase cumplit a usturoi. e cam zece lei sa imi pun cotul, si douazeci sa stau intr-o casuta. dar n-au card, iar eu nu am scos leva. ma urc in sa din nou si pornesc, promitand intoarcerea. doamna nu ma crede, dar stiu ca o sa ma intorc. dau o fuga si la manastire, insa nici acolo nu primesc carduri, deci hotarasc sa manac doar biscuitii de la benzinarie. dau o fuga pe noapte pana in oras, si descopar ca noaptea nu ai cum sa mergi in siguranta cu mai mult de 80-90 cu faza scurta.. ajung, iau bani de la masina de dat bani, ma intorc. doamna se mira, si im da cheia de la o casuta. noaptea asta sunt prea obosit sa mai pun cortul. am o tentativa sa fac un durs, dar ma apuca lenea, iar dusul gen auschwitz nu ma imbie. sterg constiincios motocicleta de gaze lipite, si de un gainat de pasare care a acoperit cam 50% din far. si ma bucur ca nu m-a nimerit in viziera :D imi mananc biscuitii si imi beau sucul in fata casutei, uitandu-ma la stele. in prima mea zi in afara orasului am mers 222 km, si mi-a placut fiecare centimetru!

inainte de plecare :D

mi-am luat ultimele lucuri necesare chiar in dimineata plecarii. eram usor, fara trac, doar grabit sa fiu cat mai repede pe drum. pe drumuri.

mama s-a invartit pe langa mine, incercand sa para ocupata. inca ma simt vinovat cand la 16 ani am plccat pentru prima oara pe munte. atunci nu avea multa lume telefon mobil. a vrut sa o sun. nu am avut de unde. cand m-am intors avea urticarie din cauza stresului. m-a ajutat sa leg bagajele si am fost gata. cam nor, cam rece. lasa ca se face vreme buna.

poza, una inainte de plecare. din pacate cu aparatul meu depasit moral. cum? "unable to read card? ei lasa ca iau altul, si poza de acum o fac cu memoria interna. sanchi! memoria era plina. asa ca ce sa fac? dau la prima sa o sterg. mama, langa mine se uita si ea. nu stiu ce poze sunt acolo. dar  descopar. fosta mea prietena imi facuse intr-un moment intim o poza... una cu o mandrete de erectie. am sters repede, sperand sa nu fi vazut. si am vrut sa rasuflu usurat. n-am putut :) din pacate urmatoarea imagine era un zoom in al anterioarei :))). clank mandibula flip-up, viziera de soare sa nu mi se vada ochii, si repede in sa, spre giurgiu!

man, machine, plan

the man:
eu. vreo 60 si ceva de kile. o mana paradita, una buna. aptitudini mecanice_zero. aptitudini de pilotaj: o saptamana in bucuresti, plus multe ture in poligon. aptitudini sociale: cateodata decente, alte dati dezastruoase. experienta in campare: moderata spre mare. engleza si franceza

the machine:
"vacuta", adica bmw f650 din '98, monocilindru, rosie (nu ca asta ar conta). vreo 200 kg. parbriz normal original. cauciucuri 80% on 20% off heidenau. ambreiaj mutat in dreapta, sub frana fata, e singurul mod in care pot sa conduc. fara pregatiri speciale pentru drumul asta lung, in afara de un topcase imprumutat de la un amic si o geanta de voiaj pe locul pasagerului. si un gps (prost) imprumutat si el

the plan:
sud-vestul turciei. fara destinatii de bifat, mai degraba o directie generala, unde sa ma (ne?) duca drumul.

lonely rider

de ce sa calaresc singur? uita-te in jur, pana la marginile campului tau vizual. tine minte ce ai vazut. apoi ia doi oameni la intamplare. pune-i in fata ta. incearca sa iti dai seama cat de mult ti-au ingustat orizontul. apoi gandeste-te  apoi gandeste-te cum ar fi sa vezi obturat in felul asta, timp de aproape patru mii de kilometri. prea multa lume de pierdut...

drum bun!

a durat enorm. a durat un an sa ajung sa merg legal pe motocicleta, si asta doar din cauza ca am mana asta asa cum a fost de la inceput. dar am putut. si am reusit. si acum am ajuns in sfarsit gata de drum. sfarsitul unui drum, inceputul mutor altora.

mergi "in masina", "in avion", "in autobuz", si, chiar cu farmecul aparte "in tren". insa mergi pe motocicleta, se misca efectiv corpul tau, asezat deasupra masinariei, prin lume. tu. cand o calaresti nici nu o vezi, si e o senzatie extraordinar de apropiata de aia de zbor, din vis. poate si un pic deathwish ascuns, poate si un pic dorinta de fugit spre lucruri simple. cald, frig, soare, ploaie, deal si vale. mii de kilometri. de capul tau. poti sau nu poti?

departe-departe. sau repede-repede. dar mie imi place mai mult departe-departe. sunt oameni care au plecat in turul lumii la cateva zile dupa ce au invatat sa conduca. eu am plecat doar spre sud, spre frumos si cald din mai multe unghiuri, asta la o saptamana dupa ce am avut si carnet. nu, nu a fost inconstienta. a fost dorinta si dor de duca, de lume si de drum. un teambuilding eficient, cu mine insumi. singur. o iesire din miopia de zi cu zi, din discutiile astea imbecile din birouri aglomerate si imbacsite. mai taceti in pula mea cu discutiile despre ploaie si vreme! ca oricum stati in cutii toata ziua, toata viata. va credeti mia importanti, mai oameni decat sunteti de fapt. si viata e mult, mult mai mult. cheie. choke. buton de contact. buton de start. a-ntaia in jos. ambreiaj si acceleratie. go baby go!