spre sud, spre asia

ma trezesc devreme, obligat de camera fara draperii. la lumina zilei hotelul pare mai amarat ca aseara, nu ca m-as plange. mananc niste nimicuri si beau sfertul de suc care i-a ramas si mi se pare un mic dejun copios. profit inca o data de apa calda si pe urma ma car cu tot carabalacul jos. un alt nene e la receptie, dar pare cumplit de overdressed pentru locul si indatoririle lui. ce e misto e ca incerc sa ii zic ceva in engleza dar ma roaga sa ii vorbesc in franceza. aflu cu mirare ca chiar stiu franceza foarte bine de la tv5, desi chiuleam in liceu la greu. ma ajuta sa imi pun bagajele, ba chiar imi leaga mai bine decat ma gandisem eu izoprenul. ne spunem "au revoir!" fara sa o credem, apoi iau iarasi calea lui "londra asfalti" si vruummm afara din edirne.

neeeaaaah. e un soare minunat! dar e si primul vant cumplit pe care il intalnesc pe motor. bai! s-o numi blogul asta windrides, da' nici chiar asa! sunt rafale hard din stanga, dar nu toate de aceeasi putere. unele mai anemice te pacalesc, apoi vin alea tari. de pe contrasens intalnesc trenuri de tiruri, care adauga sau dupa caz substrag din vant. reusesc doar sa ma tin de vacuta devenita naravasa, si spun mici rugaciuni atee la capatul dealurilor, unde cateodata vantul decide sa bata la fel de puternic, dintr-o data, din dreapta. si da! imi place de mor, pentru ca si vantul asta nasol face parte din calarit motorul! asa am inceput sa progresez la snowboard, cand nu mi-a mai fost frica de cazaturi, cand mi-am dat seama ca sunt parte integranta. doar ca mi s-au terminat bateriile din mp3 player, iar oamenii de la benzinarii ma asigura ca o sa gasesc altele doar in orasele.

bai e drum misto, s-a facut deja cald si opresc in uzunkopru sa mananc ceva. un orasel cu ataturk la intrare, si cu mai multe tractoare decat masini. de fapt in orice orasel sau satuc din turcia strada principala se numeste bulevardul attaturk.

la un "ciorba salonu" turcii se bucura ca cer naut si linte si muzaca, iar eu mananc de sparg. imi iau niste casti din alea cu cauciuc, de intra in urechi ca dopurile, si niste baterii, asa ca restul drumului e si mai misto, cu muzica. si apoi si mai misto, pentru ca ajung pe malul marii. curbe faine, de 80 la ora si valuri in stanga. mai opresc, mai trag o poza, apoi gaz catre ecceabat.

si ajung. chiar langa mare niste turisti se pozeaza cu o statuie a tunarului turc, care cara un obuz. mie mi se pare ca arata ca un personaj din statuia cu rascoala de la 1907, care era inainte in parc la obor.

nu vreau inca la ferry, stiu ca sunt din jumatate in jumatate de ora. parchez vacuta chiar pe faleza, si sprayul de la valuri o uda. iar privirea imi pica pe cel mai misto bloc din ecceabat: are cate un gratar la fiecare etaj, cred ca fac astia la mici... sau plm.. nu mananca mici ca sunt cu borc :D

zic pana la urma sa trec in asia, asa ca ma indrept spre ferry. cand ajung niste turci ma grabesc ca cica pleaca barcazul. eu am timp dar ma entuziasmeaza ei. platesc in viteza si pun vacuta pe punte, dupa masina unor englezi.

fac cateva poze, apoi vad cum vaporul incepe sa se incline vertiginos spre dreapta, iar motocicleta mea are cric doar pe stanga :P asa ca pune-te proptea pana la oprire...
demarez de pe punte si pun piciorul in asia abia in prima intersectie, apoi am indrept spre fortul cannakale, care are si muzeu. la intarre e un soldat in full gear, cu mitraliera and all, pitit dupa un zid urias de saci de nisip. pe bune? :))
dar tipul e ok, im face semn une sa imi parchez motorul, in raza lui vizuala. platesc biletul, dar fara hotia de taxa foto. intru si ma minunez de tunuri si de fort. intru in muzeu, e cam ca alea de la noi mai aranjate, dar intr-un colt au un baiat imbracat in soldat din primul razboi mondial. se cearta cu niste manechine de colonei si generali. dincolul de ridicolul inerent, bai! chiar s-au intamplat lucruri in batalia pentru helespont. vreo 100.000 de morti si 400.000 raniti, de ambele tabere.

 ard niste poze. nuu! chiar le ard ca nush ce am facut la aparatul meu foto vechi si prost. ies din fort, apoi am plimb pe faleza. e frumos la cannakale, si soarele coboara peste dardanele. lumea e relaxata, sta la terase, se plimba pe faleza sau pe dig, copii ies de la scoala se duc acasa, inapoi peste mare.

 

 

 lenevesc si eu un pic la soare,urmand exemplele locale

 

 

in drum spre vacuta mea ii vad strabunica parcata pe o straduta. a dracu baba ce bine arata!