turcul cu scuterul se prinde ca eu caut camping, ma grabeste sa pornesc vaca si sa ma tin dupa el. vjjj-vjjj, are un piaggio x-evo, cu motor de 400, e practic o motocicleta. ma duce pe niste strazi undeva la un fle de cora-carrefour. se numeste "kipa" neinspirat pentru o tara musulmana :)
in parcare ma trimite dupa haleala in magazin. blufez, zic ca am, desi am doar vreo doua ciocolatele si o punga mica de alune. ma pune sa scot harta. n-am harta scot gps-ul, se plictiseste imediat de el. imi intinde mana hotarat si facem cunostinta: " i em çan (ç se citeste ci)! i em solgiăr!" ma pune sa pornesc din nou, ma vajaie repejor pe multe strazi, ajungem pe un deal cu un cartier nou de blocuri, unde sta el. in parcare se duce tinta la o masina, scoate harta imi cere un pix si im face turul. aici te opesti, aici ai camping, aici nu e misto de vazut. aflu ca el face din cand in cand touring cu scuterul si cu nevasta (semnul de nevasta e sa arati banda pe degetul inelar). a avut motocicleta, un monstru de R1, dar e mai practic piaggio asta. imi da harta cadou, ma pune sa pornesc, in timp ce el a plecat deja. eu ma bat cu vantul sa imi rearanjez boarfele, apoi incerc sa manevrez vacuta. prost, pentru ca pun piciorul gresit si ea se culca linistita pe o parte, cele 200 kg ale ei fiind cam mult petru cele 60 ale mele. çan vine, ma ajuta sa o pun pe roti (a ridicat-o aproape singur).
apoi pornim. vjjj vjjj stradute incurcate, intram in oras, iesim din el, si ajungem la o poarta prin care se vede marea. inauntru pare pustiu, e un camping dezafectat, sau asa pare, cu niste ruine de corturi mari, o terasa inchisa si altecorturi jerpelite la intrare, langa un umbrar. çan declare multumit: camping! eu opresc motorul, dau jos bagajul, apoi am asez si eu la masa. çan pare sa ii stie pe astia, iar ei par foarte saraci si amarati, si prietenosi. stam un pic, imi trag sufletul, apoi çan imi cere cortul. ceadîr. se declanseaza o industrie intreaga, toti turcii trag de cortul meu sa il ridice. eu pot si singur, dar nu-i chip sa ii refuz. in graba mi-au spart o piesa de plastic, dar n-am de ce sa ma supar.
vazandu-ma cu acoperis propriu, soldatul meu zie ca-s ok, deci el pleaca. ma saluta si vjjjjj. eu raman cu paznicii. sunt o familie: tatal, mama o fetita de 10 si una de 2 ani. ma cheama la masa cu ei, sub un bec chior. incpeem sa vorbim. nu ca am cunoaste o limba comuna. le spun ca nu e chiar misto in romania, ei zic ca in turcia e foarte frumos. asa si e, le inteleg patriotismul, doar ca nu pot sa le opun unul la fel de convins. tatal e zafer, fetita cea mare e burcin, iar cea mica e azra. pe mama am uitat din prima cum o cheama. au niste feţe foarte asiatice. ajung epede la doua concluzii:celalalt oaspete din camping, un turc cu o masina veche si un cort albastru e un "pezevenghi". eu nu-s, in schimb cica seman cu ricky martin. copiii rad tare de gluma lui zafer. stam, bem ceai si vorbim. burcin isi aduce caietul de engleza, si repetam mecanic cuvinte aratand la desene. ne intelegem de minune. apoi vine ora de culcare. foarte bine, caci de la oboseala ma lua cu frisoane, si nici afara nu e chiar cald. ma duc in cort si imi pornesc playerul, in starea aia minunata dinainte de somn.
deodata poc-poc in peretele cortului. niste rasteli: ortac, ortac! stai ma ca ies. ies. çan s-a intros, cu nevasta-sa. nu e chiar draguta dar are ceva foarte feminin si interesant. mi-a adus un cadou: o pelerina de ploaie. n-am ce face cu ea, e din plastic de punga, s-ar rupe in 10 km pe motor. dar e un gest foarte frumos. çan a adus un dictionar electronic. nu merge. sau merge dar n-are el rabdare sa umble cu gadgetul. aflu in schimb eu cum sa ii multumesc frumos, in turceste. apoi mai stam un pic la taclale. mai mult ei, eu sunt deja adormit si incep sa inteleg mai putin limba universala. deodata, repezit, çan se riidca si da seara buna, isi urca gagica pe x-evo si vajaie in noapte, spre cartierul lui nou.
eu adorm, fara vise, fara macar sa aud sirenele cargoboturilor.
dimineata ma intampina burcin. insista sa mergem la magazin sa cumparam ceva pentru masa de dimineata. cica e aproape. e am doar o casca, si cam zero experienta cu pasager. ii dau ei casca, si pornim. e chiar frigut, iar mie imi curg lacrimile de la vant. pe drum cine vajaie? intrebare e 100 puncte. exact! tot soldatul. de data asta chiar are uniforma de camuflaj. im aduc aminte de aseara, cand i-am zis ca eu ma ocup cu "grafik", ca el zicea ca el face " terorist bum bum" cu degetele aranjate in forma de pusca. ma grabeste sa ma intorc de la magazin. iau niste buscuitei pentru copii,cu gandul ca eu o sa mananc pe drum. cand ajungem inapoi in camping çan facuse sant dand ture in fata cortului. ma repede sa strangem, ma urca pe motor si plecam, abia apucand sa im iau ramas bun. am vrut sa platesc, a zis ca nu ca e aranjat.
vjjjjjj-vjjj-vjjj
inapoi la kipa. intram, ne asezam, comanda. insist sa platesc, insista sa plateasca. suntem clar "ortaci" asa ca il las pana la urma. mi-o da la telefon pe sora lui. din balbaiala ei se vede ca fata s-a straduit cam un sfert e ora sa compuna ce trebuie sa imi comunice din partea lui. aflu ca çan a hotarat la un moment dat ca zafer si ei lui nu sunt de incredere. sora e foarte bucuroasa ca am inteles mesajul. çan are o expresie multumita. aflu ce se intampla cand bariera lingvistica acopera dorinta de comunicare. atunci scoti un pix si un servetel, si incepi sa scrii cifre. cat castiga omul in romania, cat castiga in turcia, cat costa o masina, cat costa o casa. e minunat :)
apoi, la fel de grabit, se uita la ceas, si se ridica. ne salutam foarte prieteneste. ii mai multumesc odata pentru tot. çok teşerkkurler çan! apoi el vajj-vjjj la cazarma, eu brummm-brumm spre troia
0 comments:
Post a Comment